Roselyne Bachelot: o privire cinică asupra unei politici în declin
Fostul ministru al Culturii, Roselyne Bachelot, revine în prim plan cu publicarea Sacrés monsters!, un eseu incisiv care pătrunde în inima coridoarelor puterii. Din experiența ei în lumea politică, ea pictează un portret fără compromisuri al protagoniștilor ei, oscilând între fascinație și deziluzie.
Metamorfoza „fiarelor sălbatice” în „monstri”
În lucrarea sa, Roselyne Bachelot stabilește o distincție între „fiarele sălbatice” de altădată și „monstrii” de astăzi. Potrivit ei, lupta pentru putere, deși întotdeauna acerbă, a respectat odată reguli. Acesta din urmă, acum rupt de fragmentarea partidelor politice, a dat naștere unor personalități precum Jean-Luc Mélenchon, Marine Le Pen și Emmanuel Macron. Pentru ea, aceste figuri reprezintă o formă de sălbăticie imprevizibilă care nu încetează să pună la îndoială și să dispere.
Roselyne Bachelot nu ezită să-l zgârie pe Jean-Luc Mélenchon, pentru care recunoaște o admirație amestecată cu repulsie. Ea îl descrie ca pe un „troțkit pur” a cărui strategie a fost planificată cu mult timp în urmă. Comparând călătoria ei cu cea a unui crab pustnic, ea subliniază capacitatea ei de a pune mâna pe structuri existente, cum ar fi Partidul Socialist, pentru a le distruge mai bine din interior.
Într-un pasaj emoționant din eseul său, autoarea evocă ultima ei întâlnire cu Jacques Chirac, pe care îl percepe ca fiind balamaua dintre generația mai veche a „fiarelor sălbatice” și apariția „monstrilor”. În ochii lui, retragerea sa din viața politică și moartea sa în 2019 marchează sfârșitul unei ere, cea a Republicii a cincea așa cum o cunoșteam noi.
Reforme esențiale pentru Republica a cincea
Bachelot consideră că actuala criză necesită reforme profunde ale Republicii a cincea. Potrivit acesteia, un vot de încredere ar trebui impus oricărui prim-ministru, precum și să se permită doar moțiuni de cenzură constructive, așa cum se face în Germania sau Spania. Obiectivul: evitarea paraliziei instituționale și încurajarea proiectelor alternative.
Revenirea la politică: un vis neașteptat
Revenirea lui surpriză la guvernare în 2020, sub Emmanuel Macron, a fost intrigantă. Bachelot spune că a ezitat, dar apelul de la Ministerul Culturii, „visul său de copilărie”, a fost prea puternic. Astăzi, ea spune că este mândră că a contribuit la păstrarea cadrului cultural francez într-un context de criză.
În ciuda unei cariere politice pe care o consideră „minunată”, Roselyne Bachelot recunoaște că este disperată pentru viitorul țării sale. Ea subliniază lipsa de demnitate a unor actuali reprezentanți și oportunismul anumitor partide, exprimându-și totodată disconfortul față de evoluția comportamentului politic.
Presa, vinovată de a alimentat controversa
Pe lângă politicieni, jurnaliştii nu sunt cruţaţi în analiza lui. Ea critică mass-media pentru că se concentrează mai mult pe controverse decât pe informație, alimentează astfel un fel de „joc masacru”. Potrivit acesteia, presa, cândva preocupată de raportarea faptelor, caută acum să doboare personalități politice.
Cu Sacrés monsters!, Roselyne Bachelot semnează un eseu care este atât amuzant, cât și deziluzionat, în care își stabilește scorurile, oferind în același timp o perspectivă relevantă asupra peisajului politic francez în schimbare.